Dar în ziua în care toată lumea discută consecințele unei discuții la telefon între liderii SUA și Rusia, despre meciuri de hokey și condițiile unei păci, încă neclare pentru toată lumea, urmată de o salvă de rachete balistice și roiuri de drone de atac, lansate de ruși imediat după discuția telefonică dintr ecei 2 președinți, mi-a sărit în ochi reacția lui Reccep Erdogan, Președintele Turciei, care spune că Turcia nu are de gând să recunoască anexarea Crimeii.
În fața presei, Erdogan a apărut cu harta Crimei inscripționată pe palmă, anexată exact 11 ani în urmă de Rusia, în urma unei largi diversiuni militare, cunoscute cu numele de ”acțiunea oamenilor verzi, fără semne de identificare” (soldați ruși, infiltrați în peninsula Crimea, care-au preluat rapid controlul asupra principalelor instituții ale statului ucrainean, prin acțiuni de maskirovka și complicitate).
Pacea va veni, probabil, condiționat, cu mult efort și sacrificii, dar politica Turciei de a priva de legitimitate o anexarea ilegală obținută prin furt teritorial, crime de război și agresiune militară, este ceea ce va rămâne în istorie ca un lucru drept. Este ceea ce a făcut Occidentul așezat de partea dreptății și legii după al 2 război mondial în timpul războiului rece în raport cu țările baltice.
Astăzi, alături de liderii europeni, Președintele Turciei, Recep Erdogan condamnă public războiul rusesc contra Ucrainei, le cere ambelor părți să negocieze condițiile de pace, dar insistă că recunoaște doar suveranitatea Ucrainei asupra teritoriilor ocupate de Rusia în ultimii 11 ani. La fel, Turcia își reiterează sprijinul militar pentru apărarea Europei de orice tentative de extindere a agresiunii militare.
Recitim manualele de istorie, așteptăm solidaritate europeană, construim reziliență acasă și peste tot în Europa care se trezește. Cu, sau fără SUA.
Igor Munteanu
