N-aveam cine știe ce așteptări, dar am fost surprins plăcut, la modul general. Totuși, trebuie să amintesc și chestiile nasoale, așa-i corect.
Se ajunge ușor din Kos, Grecia, unde suntem noi cazați – cam 25 minute cu vaporul. Noi am preferat varianta jumătate de zi, plecat la 9:30 dimineața, întors la 5 după-masa. Costă 35 de euro dus-întors. Dacă vrei să te întorci seara în Kos, ai varianta să cumperi bilete flexi, 22 euro pentru fiecare drum.
Nouă ne-au ajuns 6 ore, mai alea că a fost foarte cald. Nu am vizitat castelul, care e chiar în port. Muream sigur în alea 2 ore prin soare escaladând trepte. În schimb, ne-am dat prin bazar, dar și prin cele enșpe mii de străduțe ticsite cu magazine și terase, plus plajă.
Ca peste tot, în general n-ai ce cumpăra din 95% dintre magazine, dacă ești normal la cap. Există sute de shopuri pline cu fake-uri, de la genți, țoale, încălțăminte, până la ceasuri și bijuterii. Orice brand ți-ar trece prin minte, e acolo. Lucică Vităn cu 30 de euro, Rolecs cu 100 șamd. Și se cumpără în draci! Înțeleg de ce, dar tot absurd mi se pare.
Bodrum e raiul pirateriei, se face pe față iar guvernul turc tolerează fenomenul de ani buni. Nimeni n-are treabă cu legea, copyright-ul e o glumă, te bate lumea pe stradă dacă ai proasta inspirație să pui întrebări. Trei sferturi dintre turci poartă Pateu Filip, Huplot și Rolecs, de zici că ai nimerit în Monaco.
Mai sunt magazinele care vând suveniruri, toate la fel. Kitschuri grosolane, normal, bani aruncați la toaletă, dar lumea tot cumpără. Made in China, imitând oribil chestii tradiționale turcești.
Am găsit și câteva magazine faine, dar acolo nu te atingi. Țesături mama lor, de la o mie de coco în sus. Covoare lucrate manual, de la 3 mii. Am admirat o cutie din lemn lucrată în Iran, pictată manual, absolut superbă. 500 de dolari, am ieșit plângând. Plus ceva magazine cu haine decente, însă cu prețuri pe măsură.
Poate merită aruncat un ochi și în magazinele cu mirodenii, baclavale, rahat etc. Dar și acolo, atenție mare, multe nu-s ce par.
Mâncarea e diversă, ai de unde alege în sutele de restaurante. Normal, nu-i ieftină, în special dacă alegi un local pe plajă. De la 40 de euro un fel principal cu apă, suc ori bere, două persoane.
Atenție mare când plătiți. Nouă au vrut să ne ia 23 de euro pe cafele și apă. Când am belit ochii la el, turcul s-a scuzat, spunând că a crezut că am comandat nu știu ce wafe. Aiurea, a încercat și el să tripleze nota. Când cereți înghețată, de exemplu, și nu vedeți prețul afișat, întrebați cât costă, altfel o să vi se ceară niște sume ridicole. Să nu uităm, turcii au inventat șmecheria în partea asta de lume, pe vremea când bombardierii români nici nu erau pe țeavă.
Aproape orice se negociază. Dacă țineți morțiș să cumpărați ceva, nu plătiți cât vi se cere. Turcilor le place să se târguiască la sânge, nu le răpiți plăcerea asta. Ceva care are un preț de 50 de euro poate fi scos lejer la un 30-35.
Bodrum e foarte aglomerat, grijă mare la bijuterii, genți, telefoane. După ce ți s-a smuls lanțul de la gât, nu mai nicio șansă sa prinzi scuterul sau puștanul care s-a făcut nevăzut prin labirintul de străduțe. Iar poliția, well, e o glumă, mai ales când are de-a face cu turiști fraieri.
Plaja e superbă, cu apă cristal. Foarte îngustă, cu șezlongurile, mesele și scaunele puse pe jumătate în apă. Atmosferă vie, n-are cum să nu te farmece. Ne-a plăcut mult.
Dacă aveți timp, luați-o pe străzi în sus, panorama e superbă și vă puteți plimba prin sătucurile albe de pe dealuri. Noi n-am făcut-o, ar fi însemnat să dăm colțul sub soarele ăla criminal.
Pe scurt, Bodrum merită văzut. Doar luați-l cu un pic de sare…
Octavian Herţa
